Pentru ca, din pacate, este din ce in ce mai prezent in vietile noastre si este considerat sursa riscurilor psihosociale, am incercat sa gasim cele mai bune explicatii.
Cum poate fi definit stresul la locul de munca si care sunt efectele lui pentru salariati?
Legislatia muncii defineste efortul mental si stabileste ca intensitatea efortului mental in activitate depinde de continutul si natura sarcinii de munca, de volumul si complexitatea informatiilor necesar de receptionat si prelucrat, de complexitatea si responsabilitatea deciziilor necesar de elaborat, de natura, complexitatea si dificultatea raspunsurilor efectoare.
De multe ori, stresul la locul de munca este ignorat ca risc existent pentru securitatea si sanatatea lucratorilor.
Tocmai de aceea, in primul rand, trebuie recunoscuta existenta stresului la locul de munca (unde este cazul, desigur) iar apoi prevenit si diminuat nivelul acestuia. Pentru realizarea acestei masuri, angajatorul impreuna cu sindicatele/reprezentantii salariatilor trebuie sa depuna eforturi pentru transpunerea standardelor de management pentru gestionarea stresului la locul de munca/ postul de lucru. Se va acorda o mai mare atentie intocmirii fiselor de post, incurajarii initiativei la locul de munca, imbunatatirii sistemului de stimulente pentru salariati, informarii lucratorilor.
Efortul mental prelungit si sustinut poate fi considerat factor de stres!
In activitatea zilnica, angajatorii trebuie sa tina cont de efortul mental al fiecarui angajat, in functie de raportul dintre variabile profesionale (exigente, conditii de munca, riscuri profesionale existente la locul de munca) si variabile individuale (capacitati profesionale individuale). Acest raport se reflecta in niveluri diferite de solicitare (subsolicitare, solicitare optima, solicitare maxima, suprasolicitare) a organismului, a diferitelor sale sisteme, functii, capacitati (senzorial perceptive, cognitive, psihomotorii) inclusiv a planului emotional.
Normele sanitare stabilesc categorii de indicatori si tehnici pentru masurarea efortului mental in activitate, precum si modul de urmarire stagial (prin examen medical, psihologic, psihiatric, la angajare si periodic), de la primele simptome ale consecintelor suprasolicitarii psihice si psihofiziologice pana la instalarea bolilor profesionale sau legate de profesie.
Legislatia securitatii si sanatatii in munca nominalizeaza ca boala profesionala – sindromul reactiv, avand drept cauza noxa profesionala, mai exact situatii sau evenimente stresante, capitolul Afectiuni psihice si comportamentale.
De asemenea, la capitolul Boli ale ochilor si anexelor, se nominalizeaza ca boala profesionala – astenopie acomodativa, agravarea miopiei preexistente, avand drept cauza noxa profesionala suprasolicitarile vizuale, in timp ce la capitolul
Boli ale sistemului osteo-musculo-articular si ale tesutului conjunctiv, se nominalizeaza ca boli profesionale – epicondilite, artrozele cronice si periartritele, toa avand drept cauza noxa profesionala – suprasolicitare si presiuni prelungite asupra articulatiilor, respectiv supraincordarea si traumatizarea articulatiilor.
La Bolile legate de profesie si principalele lor cauze potentiale se nominalizeaza ca boala legata de profesie atat cardiopatia ischemica, avand drept factori profesionali cauzali solicitarile fizice si psihice crescute, cat si nevrozele si alte afectiuni neuropsihice, avand ca factori profesionali cauzali stresul.
Legea securitatii si sanstatii in munca nr. 319/ 14.07.2006 stabileste la art.7 al.(4) lit.c) ca angajatorul are obligatia de a lua in considerare capacitatile lucratorului in ceea ce priveste securitatea si sanatatea in munca, atunci cand ii incredinteaza sarcini, obligatie care indeplinita corespunzator duce la evitarea unor cauze generatoare de stres.
Stresul este cauzat de potrivirea neadecvata dintre munca pe care o realizeaza si fiecare individ in parte, de relatiile precare si prezenta violentei fizice sau psihologice la locul de munca/ postul de lucru, precum si de conflictele dintre sarcinile la locul de munca si in afara acestuia.
Persoanele care isi desfasoara activitatea intr-un mediu plin de teama si resentimente nu-si pot desfasura activitatea in mod eficient, iar acest lucru nu poate duce decat la pierderi atat pentru angajati cat si pentru angajatori.