Evaluarea de risc la securitatea fizica poate fi definita ca un audit efectuat de un expert in vederea determinarii gradului de risc la securitatea fizica la care este supusa unitatea si eficienta masurilor de securitate implementate. Daca procedurile si masurile deja existente in locatie nu asigura securitatea obiectivelor, bunurilor şi valorilor in normele prevăzute de lege, evaluatorul de risc va oferi gratuit consultanta si va determina ce masuri sunt indicate pentru a elimina factorii de risc. Un evaluator profesionist si experimentat se va asigura de eliminarea factorilor de risc prin implementarea unor masuri ingenioase, economice si eficiente, care nu vor presupune mari eforturi financiare din partea beneficiarului. Evaluarea de risc este o masura pe care societatile comerciale sunt obligate sa o implementeze pentru a garanta desfasurarea activitatii comerciale intr-un mediu sigur si stabil si siguranta angajatilor si a bunurilor.

Prin spatii si constructii pentru birouri se intelege orice cladire destinata activitatilor de birou, inclusiv spatiile de depozitare si administrative aferente acestora. Spatiile si constructiile pentru birouri se clasifica, din punct de vedere constructiv, in: constructii independente pentru birouri si spatii pentru birouri inglobate in alte constructii. Spatiile si constructiile pentru birouri pot fi reprezentate: - de proprietar, - de conducatorul institutiei sau operatorului economic care isi desfasoara activitatea in aceste spatii, - de persoana desemnata de proprietar sau de conducatorul institutiei sau operatorului economic, numita in continuare administrator, sau - de persoana care le utilizeaza in baza unui contract, a unei conventii sau a unui act juridic similar incheiat in acest sens, denumita locatar. Cine organizeaza activitatea de aparare impotriva incendiilor? Obligatiile pentru apararea impotriva incendiilor in spatiile si constructiile pentru birouri revin, potrivit legii: - proprietarului, - conducatorului institutiei sau operatorului economic sau - administratorului, dupa caz. In cazul spatiilor pentru birouri inglobate in alte constructii, obligatiile pentru apararea impotriva incendiilor revin: - proprietarului, conducatorului institutiei sau operatorului economic ori administratorului, pentru spatiile comune; - locatarilor, pentru spatiile inchiriate, daca nu se prevede altfel prin contractul, conventia sau alt act juridic similar incheiat intre parti.

Prin eveniment se intelege accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs in timpul procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situatia de persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune. Accident de munca (conform art. 5 lit. g) in Legea 319/2006) reprezinta vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces. Accidentul de munca se declara in conditiile stabilite de Legea 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, cu modificarile si completarile ulterioare, si Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006 , aprobate prin HG 1425/2006 , cu modificarile si completarile ulterioare. In cazul producerii accidentelor de munca putem vorbi de mai multe etape obligatorii care trebuie parcurse in conformitate cu prevederile legii, respectiv: - comunicarea - cercetarea - inregistrarea - evidenta evenimentelor/accidentelor de munca Fiecare etapa presupune si incheierea unor documente distincte, al caror continut este expres stabilit de normele metodologice. Etapa comunicarii: Orice eveniment trebuie comunicat de indata angajatorului, de catre conducatorul locului de munca sau de orice alta persoana care are cunostinta despre producerea acestuia. In conformitate cu dispozitiile art. 27 alin. (1) din Legea 319/2006 securitatii si sanatatii in munca angajatorul are obligatia sa comunice evenimentele, de indata, dupa cum urmeaza: a)inspectoratelor teritoriale de munca; b)asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, cu modificarile si completarile ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporara de munca, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora; c)organelor de urmarire penala, dupa caz. Asadar, toate evenimentele trebuie comunicate si nu doar accidentele de munca. Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel putin urmatoarele informatii, conform modelului prevazut in anexa nr. 13 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, cu modificarile si completarile ulterioare: a) denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul si, daca este cazul, denumirea/numele angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul; b) sediul/adresa si numarul de telefon ale angajatorului; c) locul unde s-a produs evenimentul; d) data si ora la care s-a produs evenimentul/data si ora la care a decedat accidentatul; e) numele si prenumele victimei; f) datele personale ale victimei: varsta, starea civila, copii in intretinere, alte persoane in intretinere, ocupatia, vechimea in ocupatie si la locul de munca; g) imprejurarile care se cunosc si cauzele prezumtive; h) consecintele accidentului; i) numele si functia persoanei care comunica evenimentul; j) data comunicarii; k) unitatea sanitara cu paturi la care a fost internat accidentatul. In cazul accidentelor de circulatie produse pe drumurile publice, in care printre victime sunt si persoane aflate in indeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de politie rutiera competente vor trimite institutiilor si/sau persoanelor fizice/juridice prevazute la art. 29 alin. (1) lit. a) si b), in termen de 5 zile de la data solicitarii, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la fata locului (art. 28 din aceeasi lege). In cazul accidentelor de circulatie produse pe drumurile publice, soldate cu decesul victimelor, in care printre victime sunt si persoane aflate in indeplinirea unor indatoriri de serviciu, serviciile politiei rutiere vor comunica evenimentul la inspectoratul teritorial de munca din judetul pe raza caruia s-a produs conform art. 110 din Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006 , cu modificarile si completarile ulterioare. Inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia a avut loc evenimentul va comunica Inspectiei Muncii evenimentul care a avut ca urmare un deces in conformitate cu art. 112 alin. (1) lit. b) din aceleasi norme metodologice. La solicitarea organelor care efectueaza cercetarea evenimentului, unitatea sanitara care acorda asistenta medicala de urgenta se va pronunta in scris cu privire la diagnosticul provizoriu, in termen de maximum 3 zile lucratoare de la primirea solicitarii. Unitatea sanitara va lua masuri pentru recoltarea imediata a probelor de laborator, in vederea determinarii alcoolemiei sau a starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora, precum si pentru recoltarea altor probe specifice solicitate de inspectoratul teritorial de munca, urmand sa comunice rezultatul determinarilor specifice in termen de 5 zile lucratoare de la obtinerea acestora. In caz de deces al persoanei accidentate, inspectoratul teritorial de munca va solicita in scris unitatii medico-legale competente un raport preliminar din care sa reiasa faptul ca decesul a fost sau nu urmarea unei vatamari violente. Unitatea medico-legala va transmite raportul preliminar inspectoratului teritorial de munca. Unitatea medico-legala va transmite raportul de constatare medico-legala in termen de 7 zile de la data decesului. In cazul accidentului urmat de invaliditate, unitatea de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca ce a emis decizia de incadrare intr-un grad de invaliditate va trimite o copie de pe decizie, in termen de 5 zile lucratoare de la data eliberarii acesteia, la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs accidentul.

Anul acesta, I.T.M împreună cu Inspecţia Muncii desfăşoară „Campania europeană pentru prevenirea alunecărilor şi căderilor la acelaşi nivel” stabilită în Programul cadru de acţiuni al Inspecţiei Muncii pentru anul 2014, care vizează următoarele obiective: - creşterea gradului de conştientizare a angajatorilor şi angajaţilor în ceea ce priveşte necesitatea respectării cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor care pot fi expuşi unui potenţial risc datorat alunecărilor la acelaşi nivel; - stabilirea măsurilor care se impun ca urmare a nerespectării de către angajatori şi lucrători a prevederilor actelor normative în domeniul SSM, în scopul prevenirii producerii evenimentelor în timpul desfăşurării activităţilor la locurile de muncă şi posturilor de lucru; - promovarea exemplelor de bune practici şi a soluţiilor pentru prevenirea alunecărilor şi căderilor la acelaşi nivel; În cadrul acestei campanii, pana la 30.11.2014, I.T.M. desfăşoara acţiuni de control în toate tipurile de întreprinderi care efectuează activităţi în următoarele sectoare economice: - producţia alimentară; - prelucrarea metalelor; - îngrijirea sănătăţii; - HoReCa (hoteluri, restaurante, catering); - vânzarea cu amănuntul şi en-gros (depozitare). Analizele statistice au evidenţiat faptul că alunecarea, împiedicarea şi căderea constituie cele mai frecvente cauze de accidentare în toate sectoarele economice, de la industria grea la munca de birou. Majoritatea căderilor au loc la acelaşi nivel. Căderea la acelaşi nivel este una din cauzele accidentelor de muncă, în primul rând la persoanele în vârstă. Alunecarea şi împiedicarea pot avea consecinţe grave, provocând vătămări grave precum fracturi ale oaselor sau comoţii cerebrale. Analiza datelor referitoare la dinamica accidentelor de muncă înregistrate în România în perioada 2013 – 2014, a evidenţiat frecvenţa ridicată în activităţile din industria alimentară, fabricarea băuturilor alcoolice; industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal, exclusiv maşini, utilaje şi instalaţii; activităţi referitoare la hoteluri şi alte facilităţi de cazare; restaurante şi alte activităţi de servicii, de alimentaţie; comerţ cu ridicata cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete şi comerţ cu amănuntul cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete. Alunecarea şi împiedicarea se pot întâmpla oricui şi oriunde. Alunecarea se produce atunci când aderenţa dintre pardoseală şi persoană scade brusc, cele mai frecvente cauze fiind pardoseala umedă sau alunecoasă şi gheaţa formată pe zona de acces. Cauzele principale ale împiedicării sunt obstacolele sau instalaţiile aflate pe zona de acces şi întreţinerea necorespunzătoare a locului de muncă. Pentru prevenirea alunecării şi împiedicării este important să se ţină seama de următoarele aspecte: - suprafaţa căilor de acces; - contaminarea şi obstacolele; - persoanele; - mediul ambiant; - încălţămintea; - curăţenia. Toate aceste aspecte trebuie luate în considerare la gestionarea siguranţei şi sănătăţii şi la evaluarea riscurilor mediului de lucru

Înainte de începerea sezonului rece se vor controla şi se vor înlătura defecţiunile constatate, asigurându-se buna funcţionare a: a)instalaţiilor şi a sistemelor de încălzire existente la agenţi economici, instituţii publice şi la gospodăriile populaţiei (surse de căldură, conducte, corpuri şi elemente de încălzire, sobe, coşuri şi canale de fum etc.); b) instalaţiilor de încălzire din încăperi în care sunt montate instalaţiile de stingere cu apă, precum şi cele de depozitare a substanţelor chimice de stingere şi din spaţiile de garare a autospecialelor; c)serpentinelor de încălzire cu aburi sau apă caldă a căminelor, rezervoarelor de depozitare a lichidelor combustibile, a gazelor sau apei pentru stingerea incendiilor; d) dispozitivelor de încălzire a armăturilor de siguranţă de la rezervoarele de lichide combustibile sau gaze lichefiate; e)conductelor şi furtunurilor de aburi de la instalaţiile de stingere, precum şi a celor din diverse instalaţii de producţie şi auxiliare. Componentele instalaţiilor de stingere cu apă, care sunt expuse îngheţului în timpul iernii şi nu sunt prevăzute cu dispozitive fixe de încălzire, vor fi protejate împotriva îngheţului. Se vor asigura uneltele şi accesoriile pentru deszăpezirea drumurilor şi a căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie. Căile de acces şi accesul la sursele de apă sau la dispozitivele de punere în funcţiune a instalaţiilor de stingere se vor curăţa de zăpadă şi gheaţă, asigurându-se menţinerea permanent liberă a acestora. Personalul destinat să răspundă de aprinderea şi de stingerea focurilor va fi instruit asupra regulilor ce trebuie respectate şi, respectiv, luate pe timpul sezonului rece.

In perioadele cu temperaturi scazute extreme (minus 20 grade C sau corelate cu condiţii de vant intens, pot fi echivalate cu acest nivel), angajatorii trebuie sa asigure urmatoarele masuri minimale pentru mentinerea starii de sanatate a salariatilor care lucreaza in aer liber: a) distribuirea de ceai fierbinte in cantitate de 0,5-1 litru/ persoana/ schimb; b) acordarea de pauze pentru refacerea capacitatii de termoreglare, scop in care se vor asigura spatii fixe sau mobile cu microclimat corespunzator; c) asigurarea echipamentului individual de protectie. Angajatorii care nu pot asigura conditiile de mai sus vor lua, de comun acord cu reprezentantii sindicatelor sau cu reprezentantii alesi ai salariatilor, dupa caz, urmatoarele masuri: a) reducerea duratei zilei de lucru; b) esalonarea pe doua perioade a zilei de lucru: pana la ora 11.00 si dupa ora 17.00 (dupa caz); c) intreruperea colectiva a lucrului (cu asigurarea continuitatii activitatii in locurile in care aceasta nu poate fi intrerupta, potrivit prevederilor legale). Pe durata eventualei intreruperi colective a lucrului, contractele individuale de munca ale salariatilor se mentin, iar perioada de intrerupere constituie vechime in munca. Masurile de mai sus se adopta si in cazul in care angajatorul constata ca, prin conditiile pe care le asigura, nu poate mentine un randament corespunzator in munca sau ca acestea sunt insuficiente pentru prevenirea imbolnavirii salariatilor. Masurile de mai sus se vor stabili atunci cand temperaturile extreme se mentin pe o perioada de cel putin 2 zile consecutiv, adica atunci cand in fiecare dintre cele doua zile are loc atingerea sau depasirea valorilor temperaturii, respectiv indicele temperatura-umiditate sau indicele de racire. Pentru prevenirea unor îmbolnăviri determinate de munca în condiţii de temperaturi extreme se vor lua următoarele măsuri: a) asigurarea de către angajator a examenului medical la angajare şi a controlului medical periodic, urmărind depistarea precoce a contraindicatiilor pentru munca la temperaturi crescute sau scăzute; b) asigurarea primului ajutor şi a transportului la cea mai apropiată unitate sanitară a persoanelor afectate; c) trecerea, după posibilităţi, în alte locuri de munca sau reducerea programului de munca pentru persoanele cu afecţiuni, care au contraindicatii privind munca la temperaturi extreme.