Toti angajatorii stiu ca au obligatia de a dota locurile de munca cu truse de prim ajutor, dar toti stiu si de cate truse au nevoie in functie de numarul de salariati? Conform Ord. nr.427/2002 al ministrului sănătăţii şi familiei pentru aprobarea componenţei trusei sanitare şi a baremului de materiale, ce intră în dotarea posturilor de prim ajutor fără cadre medicale, trusele sanitare de acordare a primului ajutor medical vor fi folosite astfel: 1. Activităţi industriale, agricole şi de prestări de servicii: 1a) în secţii de activitate cu mai mult de 5 persoane una la cel mult 25 de persoane; 1b) activităţi cu locuri de muncă dispersate, indiferent de numărul de angajaţi; 1c) mijloace de transport în comun, altele decât auto. 2. Activitate de comerţ: 2a) spaţii comerciale care permit accesul direct al clienţilor la mărfurile expuse; 2b) spaţii comerciale organizate pe subunităţi pentru prezentare şi desfacere; 2c) pieţe agroalimentare; 2d) staţii de distribuire a carburanţilor. 3. Activităţi de învăţământ, proiectare-cercetare: 3a) grădiniţe, şcoli, alte instituţii de învăţământ care nu dispun de cabinet medical propriu - cel puţin una la 50 de elevi; 3b) ateliere şcolare, săli de sport; 3c) cămine şi internate; 3d) alte activităţi de proiectare-cercetare - cel puţin una la 25 de persoane. 4. Activităţi culturale şi recreative: 4a) săli de spectacole - una la cel puţin 100 de locuri; 4b) săli de sport sau de întreţinere fizică, altele decât cele din instituţiile de învăţământ; 4c) cluburi, alte spaţii pentru activităţi de divertisment cu cel puţin 10 locuri; 4d) baruri, restaurante, hoteluri, moteluri, pensiuni, unităţi agroturistice.

Cu toţii auzim din ce în ce mai des în zilele noastre vorbindu-se despre stresul la locul de muncă, dar poate nu toată lumea cunoaşte faptul că acesta se poate exprima chiar sub forma unei boli - respectiv sindromul burnout. Sindromul “burn-out” este definit ca o stare de epuizare fizica, emotionala si mentala cauzata de implicarea individului pe termen lung in situatii profesionale solicitante. Cele mai predispuse in a dezvolta acest sindrom sunt persoanele idealiste, perfectioniste, care indeplinesc multe responsabilitati profesionale, carora le place sa detina controlul, au o dorinta puternica de a se afirma, o nevoie crescuta de aprobare din parea semenilor, stima de sine scazuta si vulnerabilitate in fata refuzarii de sarcini de serviciu suplimentare. Studiile arata ca barbatii de peste 45 de ani sunt cei mai afectati la acest capitol si ca peste jumatate din numarul total de zile de lucru pierdute sunt atribuite stresului. Actiuni recente la nivelul Uniunii Europene pun problema existentei acestui sistem de reglementare si sprijin al angajatilor la locul de munca. Spre exemplu, in Belgia o noua lege obliga toate intreprinderile ce opereaza pe teritoriul acestei tari sa ia actiuni preventive impotriva “riscurilor psiho-sociale” determinate de stresul la locul de munca. Aceste obligatii se aplica tuturor intreprinderilor cu sediul pe teritoriul Belgiei, ceea ce include institutiile europene din Bruxelles. De aceea, in interiorul Comisiei Europene se pun deja presiuni pentru ca aceasta sa urmeze exemplul belgian si sa impuna o legislatie similara la nivelul tarilor membre UE. Conform legislatiei belgiene, angajatorii trebuie sa ia masuri de prevenire a acestor riscuri la locul de munca, cum ar fi sindromul de oboseala cronica (burn-out), prin realizarea regulata de analize de risc sau implementarea de programe de consiliere pentru angajati. “Comisia Europeana este constienta de riscurile societatii profesionale moderne, inclusiv riscurile psihologice, influenta lor asupra angajatilor si responsabilitatea angajatorilor de a asigura un mediu de lucru sigur si sanatos,” comenteaza Antony Gravili, purtator de cuvant al Comisiei Europene privind Relatiile Inter-institutionale si Administrative. Profesor Jonathan Chick, Psihiatru Consultant si Director Medical al clinicii de dezintoxicare si tratament Castle Craig, crede ca noua lege belgiana este “o dovada a culturii de tip victima, care perpetueaza boala individului.” Cu alte cuvinte, daca suferi de burn-out, problema nu mai este la tine, ci la angajator. In plus, aceasta lege ar putea produce efecte nedorite, incurajand companiile ca, in loc sa ajute angajatii, sa caute alte solutii pentru a se conforma cerintelor legislative: “Ar trebui sa prevenim consecintele latente ale acestei legislatii. Angajatorii pot nascoci tot felul de strategii pentru a se asigura ca dreptatea e de partea lor prin adoptarea de masuri abuzive, injositoare, atunci cand se tem de justitie” adauga Prof. Chick. Stresul reprezinta a doua cea mai frecvent raportata problema de sanatate la locul de munca din Europa. Intr-un sondaj al Agentiei Europene pentru Siguranta si Sanatate la locul de munca, 8 din 10 manageri europeni si-au exprimat ingrijorarea privind stresul in mediul profesional. Mai putin de 30% dintre acestia au implementat proceduri de prevenire a riscurilor psiho-sociale. Care sunt simptomele epuizarii? • Iritabilitate la locul de munca • Lipsa de energie • Stima de sine redusa la locul de munca • Depresie sau anxietate • Insomnie si agitatie noaptea • Supranutritie sau subnutritie • Simptome fizice minore cum ar fi dureri de cap, raceli regulate, indigestie • Bazarea pe consumul de alcool si droguri pentru a face fata fiecarei noi zile. La nivel mondial sunt folosite mai multe modele de evaluare a stresului, dar Romania nu are o metoda autentificata; in prezent se foloseste metoda Danemarca, dar trebuie transpusa la nivelul tarii noastre. Legislatia romaneasca in domeniul muncii nu reglementeaza si partea de stres.

Arsurile termice sunt cele mai frecvente: pot fi provocate de foc, caldura excesiva sau lichide la temperaturi inalte. Cele chimice sunt produse de substante care ajung in contact cu pielea, precum cele alcaline puternice sau acizii. NU folositi niciodata creme, unguente, substante uleioase. Daca o faceti, puteti agrava situatia. Nu uitati, siguranta a celui care se ocupa sa acorde primul ajutor este primordiala. Nu ajuta pe nimeni daca in loc de o singura victima avem doua. Dupa ce ne-am asigurat ca suntem in siguranta, putem sa controlam nivelul de constienta al victimei si sa evaluam functiile vitale. Masurile de prim-ajutor difera in functie de felul arsurii, dupa cum urmeaza: • In cazul arsurilor provocate de flacara este vitala oprirea rapida a arderii cu jet de apa. Oricum plasarea zonei arse in apa va mai ameliora si durerea. Se îndeparteaza hainele pacientului, cu conditia ca acestea sa nu fie lipite de piele, pe cele lipite le lasam acolo, pentru ca manevra de dezbracare poate sa produca distrugeri tisulare. Apoi putem sa acoperim zona arsa cu comprese sterile, sau cat mai curate cu putinta. Putem sa punem gheata, dar numai daca nu este in contact direct cu tegumentul afectat, adica intr-o fasa, de exemplu. Daca sunt prezente si vezicule, adica basici, fiti atenti sa nu le spargeti. Pielea, chiar si cu vezicule, este o bariera impotriva infectiilor. • Arsuri provocate de substante chimice. Spalarea suprafetei arse cu jet de apa trebuie sa fie de o durata mai mare, pentru a fi siguri ca se îndeparteaza orice urma de substanta cauzatoare. Folositi dusul de la baie sau furtunul de gradina pe cat posibil si spalati zona afectata cel putin 10 minute. Substantele chimice pot provoca arsuri si la nivelul ochilor. In aceasta situatie, trebuie tot asa, sa spalati ochiul cu apa cel putin 20 minute. • Arsuri provocate de electrocutare. (Provoaca leziuni interne mai mari decat cele externe) Aceste arsuri sunt cauzate de un curent electric, care intra in organism printr-un punct, spre exemplu o mana care atinge un cablu electric neizolat, si iese din corp prin punctul de contact cu solul. In acest fel curentul electric poate distruge nervi, muschi sau organe interne. Si persoanele fulgerate sufera tot de arsuri electrice. Inainte de orice manevra de prim-ajutor, trebuie sa ne asiguram ca persoana respectiva nu mai este in contact cu sursa de electricitate care a determinat electrocutarea. Daca nu ne luam toate precautiile, putem fi la randul nostru electrocutati. Daca gasim victima chiar in momentul electrocutarii, incercam sa inchidem cat mai repede sursa de curent. Daca acest lucru nu este posibil, incercam sa indepartam victima de sursa. Atentie! Nu atingeti victima decat cu un obiect care nu este conductor electric. Folosim manusi, talpa pantofului sau un obiect din jur. Abia dupa ce v-ati asigurat ca nu mai este un pericol, puteti sa interveniti. Evaluati functiile vitale ale pacientului si acoperiti arsurile cu o compresa sterile sau orice alta bucata de material curat. Daca o linie electrica, cablu, cade pest un autovehicul (se poate intampla in caz de furtuni), persoanele din masina trebuie sa ramana inauntru si sa sune la 112 pentru ajutor. Pana cand linia electrica nu va fi orpita sau mutata, persoanele nu trebuie sa se dea jos din masina. Daca pacientul mai prezinta si traumatisme pe langa arsuri, trebuie sa ne ocupam intai de fracturi, adica imoblizam mai intai fracturile si apoi vom trata zona arsa.

112 este numărul european unic de urgenţă, valabil pe tot teritoriul UE, pe care îl puteţi apela gratuit de pe telefonul fix şi mobil. Veţi intra astfel în contact cu serviciile de urgenţă - poliţie, ambulanţă, pompieri. Pe lângă 112, sunt valabile şi numerele naţionale de urgenţă. Numărul unic european (112) este însă singurul pe care îl puteţi utiliza pentru a accesa serviciile de urgenţă în toate ţările din UE. 112 este folosit şi de ţări din afara UE, cum ar fi Elveţia şi Africa de Sud. Ce trebuie să faci într-o situație de urgență? Rămâneți calm si formați numărul de urgență 112. În cadrul convorbirii cu serviciul de urgență 112 trebuie să anunțați următoarele: 1. Unde s-a întâmplat? Locaţia exactă (localitatea, strada, numărul,etc) va permite evitarea de căutări inutile şi va facilita sosirea cât mai rapidă a serviciilor de salvare, pompieri si poliţiei. 2. Ce s-a întâmplat? Descrieţi cât mai scurt urgenţa astfel încât centrul de control să poată decide dacă situaţia impune luarea altor măsuri. 3. Câte persoane au fost rănite? Numărul persoanelor rănite este important pentru organizarea resurselor necesare salvării acestora. 4. Ce fel de leziuni? Indicaţi în mod deosebit existenţa unor răni grave ce pot ameninţa viaţa astfel încât să poată fi trimis un medic. 5. Aşteptaţi alte întrebări! Nu închideţi. Centrul de control pentru apelurile de urgenţă ar putea avea nevoie de informaţii suplimentare. LISTA STATELOR MEMBRE ALE UE Austria Belgia Bulgaria Croatia Cipru Cehia Denmarca Estonia Finlanda Franta Germania Grecia Ungaria Irlanda Italia Letonia Lituania Luxemburg Malta Olanda Polonia Portugalia Romania Slovacia Slovenia Spania Suedia Regatul Unit

Este foarte important sa stim cu totii cum sa realizam o hemostaza, adica sa oprim curgerea sangelui. Hemoragia externa este usor de depistat, deoarece este vizibila, spre deosebire de hemoragia interna. In aceste situatii, exista pierderi de sange, dar acestea raman in organism pentru ca nu pot reintra in sistemul circulator. Indiferent de tipul de hemoragie, exista riscul de soc, insuficienta cardiaca si in final de deces. Epistaxisul, adica hemoragia de la nivelul foselor nazale, este una foarte usoara, iar cantitatea de sange este foarta mica. Insa in unele cazuri pot aparea hemoragii mari. Multa lume crede ca hemoragia nazala se opreste daca pacientul ridica o mana si se asaza cu capul lasat pe spate. Sunt gesturi total gresite. Primul ajutor in cazul epistaxisului consta in adoptarea unei pozitii cu capul usor aplecat in fata si aplicarea unei compresii digitale pe aripa nazala de unde este hemoragia cel putin 5 minute. De altfel, majoritatea hemoragiilor externe pot fi controlate aplicand un pansament curat direct pe plaga si tinand apasat cu mana. Daca nu aveti la indemana un pansament steril va puteti folosi de cea mai curate bucata de material pe care o aveti disponibila: o batista, o carpa - curate. Pentru a mentine o presiune directa la nivelul plagii, legati strans rana si compresa de deasupra cu bandaj. Este foarte important de subliniat sa nu indepartam compresa dupa aplicare chiar daca se imbiba cu sange. Mai bine aplicati alta compresa deasupra si apasati pe ambele. Daca presiunea directa nu opreste hemoragia de la nivelul unei extremitati, atunci puteti sa ridicati membrul traumatizat, mentinand presiunea directa. Ridicarea mainii sau piciorului (depinde unde e plaga) impreuna cu presiunea directa vor opri in mod normal o hemoragie severa. Si daca totusi nu se opreste sangerarea ce alte variante avem pana la sosirea ajutorului medical? Daca aceasta combinatie de presiune directa cu ridicarea membrului nu opreste sangerarea, atunci va trebui sa incercati sa o controlati indirect: sa comprimati o artera pe un plan osos, exact ca atunci cand calcati pe un furtun de apa. Conform ultimelor norme in materie de salvare si situatii de urgenta garoul nu mai este un instrument folosit pentru a opri hemoragia. Este dificil de confectionat si de aplicat corect. Iar aplicat gresit el poate duce chiar la cresterea hemoragiei, asa ca s-a renuntat la folosirea lui. Hemoragii pot sa apara si de la muscaturile de animale. Toate aceste rani se pot infecta, asa ca primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa spalam repede locul cu apa si sapun. Ranile majore provocate de muscatura trebuie tratate controland hemoragia, aplicand o compresa si un bandaj corespunzator. Orice muscatura de animal este o urgenta medicala pentru in afara de infectarea plagii animalele pot transmite si rabie, adica turbare. Pasii majori pentru oprirea unei hemoragii: aplicam o presiune direct pe plaga, ridicam membrul si daca nu obtinem oprirea sangelui, aplicam o presiune pe punctele de presiune directa. Un exemplu este comprimarea unei artere mari.

Prin Legea securitatii si sanatatii in munca, angajatorii sunt obligati sa anunte autoritatilor orice eveniment care se produce in cadrul firmei, indiferent daca e vorba boli profesionale, accidente la locul de munca ori de traseu. Incalcarea acestei obligatii este sanctionata cu o amenda cuprinsa intre 3500 si 7000 de lei. Potrit art.5 lit.f) din Legea securitatii si sanatatii in munca (Legea nr. 319/ 2006), un eveniment este definit ca:

• accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs in timpul procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu,
• situatia de persoana data disparuta
• accidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost implicate persoane angajate,
• incidentul periculos,
• cazurile susceptibile de boala profesionala sau legata de profesie.

Legea 319/2006 stabileste  ca orice eveniment, asa cum este definit la art. 5 lit.f), va fi comunicat de indata angajatorului, de catre conducatorul locului de munca sau de orice alta persoana care are cunostinta despre producerea acestuia, iar angajatorul are obligatia sa comunice evenimentele, de indata, inspectoratelor teritoriale de munca, asiguratorului si chiar organelor de urmarire penala (daca este cazul). Angajatorul are obligatia sa comunice toate evenimentele asa cum sunt definite la art. 5 lit.f) din Legea nr. 319/2006 catre inspectoratele teritoriale de munca. Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/ 2006, aprobate prin HG nr.1425/ 2006 stabilesc ca se comunica obligatoriu:

• incidentul periculos,
•  evenimentul care a avut ca urmare un deces,
• evenimentul care a avut ca urmare un accident colectiv, evenimentul care a avut ca urmare un accident urmat de invaliditate evidenta,
• evenimentul care a avut ca urmare un accident urmat de invaliditate,
• evenimentul care a avut ca urmare disparitia unei/ unor persoane.

In ultimele doua cazuri, evenimentele se comunica Inspectiei muncii dupa primirea deciziei de incadrare intr-un grad de invaliditate. Comunicarea evenimentului produs se face in baza  Anexei 13 din HG 1425/ 2006. In cazul accidentelor de circulatie produse pe drumurile publice, in care printre victime sunt si persoane aflate in indeplinirea sarcinilor de serviciu, organele de politie rutiera competente trebuie sa trimita angajatorului si inspectoratelor de munca, in termen de 5 zile de la data solicitarii, un exemplar al procesului verbal de cercetare la fata locului. In cazul evenimentelor produse cu incapacitate temporara de munca, cercetarea evenimentelor se face de catre angajator. In schimb, in cazul evenimentelor care au produs invalidate,  in cazul deceselor, accidentelor colective sau incidentelor periculoase, precum si in situatiile cu persoane date disparute, cercetarea se face de catre inspectoratele teritoriale de munca. De retinut! Medicul de medicina muncii cu care angajatorul are incheiat contract de prestare de servicii sau orice alt medic este obligat sa semnaleze catre autoritatea de sanatate publica teritoriala, bolile profesionale, precum si suspiciunea de boala profesionala, inclusiv intoxicatia acuta profesionala, depistata cu ocazia oricaror prestatii medicale.