Fie ca vorbim despre purtarea certurii de siguranta, a castii de protectie pentru motociclisiti si biciclisti sau despre trusa de prim ajutor, toate pot duce in final la salvarea unei vieti. Sfaturi pentru soferi si pasageri Din comoditate sau din convingerea “n-o sa mi se intample tocmai mie”, centura este pentru multi doar obiect de decor. Oricum, este total gresit sa ne incredem exclusiv in functionarea airbag-urilor, daca masina dispune de asemenea dotari. Motivul? Impactul cu orice obiect din masina corespunde lovirii cu un baros in fata, caderii in cap de la sase metri, izbirii de un zid de beton sau cu un geam cu viteza de 60 km/h. Asadar, folosirea centurii mareste sansele sa ramai constient dupa un impact si sa poti iesi din autoturism. Chiar si la o viteza redusa, forta impactului este mare. In cazul unui accident produs la o viteza relativ mica, 45 km/h, persoanele aflate in autoturisme si care nu poarta centura de siguranta pot fi aruncate in afara cu o forta de 30 ori mai mare decat greutatea proprie. Aveti in vedere si faptul ca airbag-urile functioneaza in cele mai bune conditii numai impreuna cu centura, nu o suplinesc. In numeroase cazuri, fara centura, airbagurile fie nu s-au declansat, fie au provocat leziuni grave. La unele automobile moderne, airbag-urile nu se activeaza daca centura de siguranta nu este pusa. Si pasagerii din spate trebuie sa foloseasca centura! Pe langa pericolele evidente in cazul oricarui accident de masina, pasagerii din spate care nu folosesc centura pot fi proiectati catre cei din fata. Poti zbura prin parbriz sau printr-un geam lateral zeci de metri, aterizand pe pamant gol, in cel mai bun caz, sau pe contrasens, intr-un stalp de inalta tensiune sau intr-un copac. De ce trebuie sa aiba copiii scaune special de masina si nu este recomandat sa fie tinuti in brate de catre unul dintre parinti? Pentru ca nimic nu ii protejeaza pe copii sau bebelusi mai bine decat un scaun de masina - nici centura, nici bratele mamei si cu atat mai putin lasarea lor pe bancheta fara nici un mijloc de prindere. Forta musculara a bratelor mamei este egala cu nimic, in cazul unui copil de 20 de kg proiectat in sau din autoturism, la o viteza de doar 45 km/h, cu 600 kilograme forta. Un alt aspect foarte important in cazul accidentelor auto este reglarea corespunzatoare a centurii de siguranta si a tetierelor. Daca centurile nu sunt reglate corespunzator, pot provoca la randul lor leziuni - fractura de clavicula, strangularea gatului, compresie toracica. Centura dubla, ventrala si diagonala este mai eficace decat cea simpla ventrala. Linia ventrala trebuie pozitionata cat mai jos posibil, pe solduri si nu pe abdomen, iar cea diagonala trecuta peste piept si traversand umerii. Reglajul tetierei este la fel de important. Ea protejeaza coloana cervicala in timpul tamponarilor, cand capul este impins in spate. Inaltimea ei nu trebuie sa depaseasca limita superioara a capului, dar nici nu trebuie sa coboare sub aceasta limita. Distanta fata de cap trebuie sa fie de aproximativ doua degete. Sfaturi pentru biciclisti Motivul pentru care specialistii recomanda purtarea unei casti de protectie atunci cand mergeti pe bicicleta este simplu: in cazul cazaturilor casca preia socul loviturii la cap. Este adevarat faptul ca, in general, coliziunile cu autovechiculele pot fi extrem de severe, dar sansele de a avea traumatisme craniene sunt mult mai mici. Asadar, casca, centura si tetierele pot salva vieti. Conteaza enorm si vesta reflectorizanta, pentru propria siguranta. Veti fi vizibili in trafic, pe timp de noapte. Lanterna va ajuta sa va semnalati prezenta pe carosabil, dar si pentru a va asigura vizibilitatea in cazul acordarii primului ajutor in trafic. La fel de importanta este si trusa de prim ajutor. Aceasta trebuie sa contina doua triunghiuri reflectorizante pentru a atentiona si a proteja zona periculoasa. Un extinctor este util daca unul dintre autovehiculele avariate ia foc. Sursa: ProTv

Consecințele trecerii curentului electric prin corpul uman variaza de la o simpla sperietura la contracția violenta a mușchilor, afectiune sau paralizie cardiaca, pulmonara sau a ambelor organe, producând arsuri grave și chiar moartea. Trebuie sa tinem cont de faptul ca tensiunea nu reprezintă "cantitatea" de energie electrică care trece prin corp si, prin urmare nu reprezinta severitatea descarcarii electrice. "Cantitatea" de energie electrică este dată de intensitatea curentului electric (este cea care "ucide"), care depinde de rezistenta intampinata in momentul contactului electric ce trece prin corpul nostru. Factorii care fac ca o descarcare electrica sa fie mai mult sau mai putin severa sunt: 1) Voltajul circuitului electric cu care se stabileste contactul 2) Rezistența electrică a pielii, îmbrăcămintei, încălțămintei, etc. 3) Traseul curentului electric prin corp 4) Durata de contact 5) Intensitatea curentului. O persoana poate sa intre in contact cu electricitate prin doua modalitati: a) Contact electric direct - Se stabileste intre o persoana si un material electric la joasa tensiune, de exemplu un cablu sau o borna neizolata. Masurile preventive pe care trebuie sa le adoptam pentru a evita aceste tipuri de contacte electrice pot fi:  Menținerea unei izolari adecvate a cablurilor pe toata lungimea lor, precum și a elementelor de, între extensii, cutii de bordură, de inregistrare, etc.  Protejarea accesului la partile electrice expuse  În cazul cablurilor de suprafata neprotejate trebuie mentinuta distanta de siguranta, în special în mișcarea și transportarea scarilor manuale metalice, precum și gestionarea schelelor, platformelor, etc. b) Contact electric indirect - Se stabileste intre o persoana si o masa metalica aflata accidental sub tensiune. Masurile ce pot fi luate in considerare pentru a evita acest tip de contact electric pot fi:  Împământarea maselor conectate cu intrerupatoare diferentiale pentru curenti reziduali- RCD (de preferintă de sensibilitate ridicată).  Utilaje mici si echipamente cu izolatie dubla  Tensiuni de securitate. Cu joasă tensiune este practic imposibil de a dăuna persoanelor (24 volti in mediu umed si 50 volti in mediu uscat). Alte masuri preventive de care trebuie tinut cont pentru evitarea accidentelor electrice sunt:  Nu folositi cu mâinile ude echipamente cu motor  Nu realizati conexiuni intre cabluri neizolate  Nu deconectați un cablu trăgând de el  Nu manipulati echipamente electrice dacă nu sunteti pregătit si autorizat pentru aceasta  Verificati echipamentele electrice înainte de utilizare  Raportati orice anomalii  Nu anulati impamantarea si nici nu puneti un intrerupator by-pass  Monitorizati continuitatea cablului de impamantare  Respectati atentionarile  Nu glumiti cand este vorba de electricitate  Nu utilizati apa pentru stingerea unui incendiu „electric”  O persoana electrocutata nu trebuie atinsa imediat

Va reamintim ca angajatorul are obligatia sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in toate aspectele legate de munca iar organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie ce trebuie realizată de către angajator, se poate face în următoarele moduri: a) prin asumarea de către angajator, a atribuţiilor pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege; b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie; c) prin înfiinţarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire şi protecţie; d) prin apelarea la servicii externe de prevenire şi protecţie. Activităţile de prevenire şi protecţie care trebuie desfăşurate în cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii, prin modalităţile prezentate mai sus, sunt următoarele: 1. identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/echipamente de muncă şi mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru; 2. elaborarea, îndeplinirea, monitorizarea şi actualizarea planului de prevenire şi protecţie; 3. elaborarea de instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale unităţii/întreprinderii, precum şi ale locurilor de muncă/posturilor de lucru, şi difuzarea acestora în întreprindere şi/sau unitate numai după ce au fost aprobate de către angajator; 4. propunerea atribuţiilor şi răspunderilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, ce revin lucrătorilor, corespunzător funcţiilor exercitate, care se consemnează în fişa postului, cu aprobarea angajatorului; 5. verificarea însuşirii şi aplicării de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi protecţie, a instrucţiunilor proprii, precum şi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă stabilite prin fişa postului; 6. întocmirea unui necesar de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi instruire a lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; 7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea, în scris, a periodicităţii instruirii adecvate pentru fiecare loc de muncă în instrucţiunile proprii, asigurarea informării şi instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi verificarea însuşirii şi aplicării de către lucrători a informaţiilor primite; 8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii; 9. asigurarea întocmirii planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent şi asigurarea ca toţi lucrătorii să fie instruiţi pentru aplicarea lui; 10. evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific; 11. stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă, stabilirea tipului de semnalizare necesar şi amplasarea conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă; 12. evidenţa meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică, pentru care este necesară autorizarea exercitării lor; 13. evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare; 14. evidenţa posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesită testarea aptitudinilor şi/sau control psihologic periodic; 15. monitorizarea funcţionării sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de ventilare sau a altor instalaţii pentru controlul noxelor în mediul de muncă; 16. verificarea stării de funcţionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgenţă, precum şi a sistemelor de siguranţă; 17. efectuarea controalelor interne la locurile de muncă, cu informarea, în scris, a angajatorului asupra deficienţelor constatate şi asupra măsurilor propuse pentru remedierea acestora; 18. întocmirea rapoartelor şi/sau a listelor prevăzute de hotărârile Guvernului emise în scopul transpunerii directivelor specifice referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă (directivelor CEE), inclusiv cele referitoare la azbest, vibraţii, zgomot şi şantiere temporare şi mobile; 19. evidenţa echipamentelor de muncă şi urmărirea ca verificările periodice şi, dacă este cazul, încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane competente, conform prevederilor din Hotărârea Guvernului nr. 1.146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă; 20. identificarea echipamentelor individuale de protecţie necesare pentru posturile de lucru din întreprindere şi întocmirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament individual de protecţie, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă; 21. urmărirea întreţinerii, manipulării şi depozitării adecvate a echipamentelor individuale de protecţie şi a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.048/2006; 22. participarea la cercetarea evenimentelor conform competenţelor prevăzute la cap. VII; 23. întocmirea evidenţelor conform competenţelor prevăzute la cap. VII; 24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii din întreprindere şi/sau unitate; 25. urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor; 26. colaborarea cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor, serviciile externe de prevenire şi protecţie, medicul de medicina muncii, în vederea coordonării măsurilor de prevenire şi protecţie; 27. colaborarea cu lucrătorii desemnaţi / serviciile interne / serviciile externe ai / ale altor angajatori, în situaţia în care mai mulţi angajatori îşi desfăşoară activitatea în acelaşi loc de muncă; 28. urmărirea actualizării planului de avertizare, a planului de protecţie şi prevenire şi a planului de evacuare; 29. propunerea de sancţiuni şi stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii obligaţiilor şi atribuţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; 30. propunerea de clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă la încheierea contractelor de prestări de servicii cu alţi angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori străini; 31. întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfăşurarea acestor activităţi. 32. evidenţa echipamentelor, zonarea corespunzătoare, asigurarea/urmărirea ca verificările şi/sau încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate la timp şi de către persoane competente ori alte activităţi necesare, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1058/2006 privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor care pot fi expuşi unui potenţial risc datorat atmosferelor explozive; 33. alte activităţi necesare/specifice asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă. Activităţile legate de supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor se vor efectua de către medicii de medicina muncii. Evaluarea riscurilor cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv pentru grupurile sensibile la riscuri specifice, trebuie revizuită, cel puţin, în următoarele situaţii: a) ori de câte ori intervin schimbări sau modificări în ceea ce priveşte tehnologia, echipamentele de muncă, substanţele ori preparatele chimice utilizate şi amenajarea locurilor de muncă/posturilor de muncă; b) după producerea unui eveniment; c) la constatarea omiterii unor riscuri sau la apariţia unor riscuri noi; d) la utilizarea postului de lucru de către un lucrător aparţinând grupurilor sensibile la riscuri specifice; e) la executarea unor lucrări speciale. În cazul întreprinderilor cu până la 9 lucrători inclusiv, angajatorul poate efectua activităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) activităţile desfăşurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevăzute în anexa nr. 5 a normei metodologice, respectiv: Activităţi cu risc potenţial de expunere la radiaţii ionizante; Activităţi cu risc potenţial de expunere la agenţi toxici şi foarte toxici, în special cele cu risc de expunere la agenţi cancerigeni, mutageni şi alţi agenţi care periclitează reproducerea; Activităţi în care sunt implicate substanţe periculoase, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase, cu modificările ulterioare; Activităţi cu risc de expunere la grupa 3 şi 4 de agenţi biologici; Activităţi de fabricare, manipulare şi utilizare de explozivi, inclusiv articole pirotehnice şi alte produse care conţin materii explozive; Activităţi specifice exploatărilor miniere de suprafaţă şi de subteran; Activităţi specifice de foraj terestru şi de pe platforme maritime; Activităţi care se desfăşoară sub apă; Activităţi în construcţii civile, excavaţii, lucrări de puţuri, terasamente subterane şi tuneluri, care implică risc de surpare sau risc de cădere de la înălţime; Activităţi în industria metalurgică şi activităţi de construcţii navale; Producerea gazelor comprimate, lichefiate sau dizolvate şi utilizarea masivă a acestora; Activităţi care produc concentraţii ridicate de praf de siliciu; Activităţi care implică riscuri electrice la înaltă tensiune; Activităţi de producere a băuturilor distilate şi a substanţelor inflamabile; Activităţi de pază şi protecţie; Activităţi în care lucrătorii pot fi expuşi unui potenţial risc datorat atmosferelor explozive, aşa cum sunt reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.058/2006 privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor care pot fi expuşi unui potenţial risc datorat atmosferelor explozive. b) angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu regularitate în întreprindere şi/sau unitate; c) angajatorul a urmat cel puţin un program de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu o durată minimă de 40 de ore , fapt care se atestă printr-un document de absolvire a programului de pregătire. În situaţia în care nu sunt îndeplinite aceste condiţii, angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători ori poate organiza serviciul intern de prevenire şi protecţie şi/sau poate să apeleze la servicii externe, în condiţiile normei metodologice. În cazul în care angajatorul/lucrătorii desemnaţi/serviciile interne de prevenire şi protecţie nu au capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie prevăzute mai sus, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe pentru acele activităţi de prevenire şi protecţie pe care nu le poate desfăşura cu personalul propriu. În cazul întreprinderilor care au între 10 şi 49 de lucrători inclusiv, angajatorul poate efectua activităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) activităţile desfăşurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevăzute în anexa nr.5 a normei metodologice; b) angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu regularitate în întreprindere şi/sau unitate; c) angajatorul a urmat cel puţin un program de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu o durată minimă de 40 de ore, fapt care se atestă printr-un document de absolvire a programului de pregătire. d) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces ori invaliditate. În situaţia în care nu sunt îndeplinite aceste condiţii, angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători ori poate organiza unul sau mai multe servicii interne de prevenire şi protecţie şi/sau poate să apeleze la servicii externe, în condiţiile normei metodologice. În cazul în care angajatorul/lucrătorii desemnaţi/serviciile interne de prevenire şi protecţie nu au capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie prevăzute mai sus, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe pentru acele activităţi de prevenire şi protecţie pe care nu le poate desfăşura cu personalul propriu. În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au între 50 şi 249 de lucrători, angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători ori să organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire şi protecţie pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie din cadrul întreprinderii. În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care desfăşoară activităţi dintre cele prevăzute în anexa nr. 5, angajatorul trebuie să organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire şi protecţie. În cazul în care lucrătorii desemnaţi, serviciile interne de prevenire şi protecţie nu au capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie prevăzute mai sus, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe pentru acele activităţi de prevenire şi protecţie pe care nu le poate desfăşura cu personalul propriu. În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au peste 250 de lucrători, angajatorul trebuie să organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire şi protecţie. În cazul în care serviciile interne de prevenire şi protecţie nu au capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie prevăzute mai sus, angajatorul trebuie să apeleze la unul sau mai multe servicii externe pentru acele activităţi de prevenire şi protecţie pe care nu le poate desfăşura cu personalul propriu.