În scopul menţinerii securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, angajatorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura:
a) păstrarea permanent liberă a ieşirilor de urgenţă şi a ieşirilor propriu-zise;
b) întreţinerea tehnică a locului de muncă, în special a instalaţiilor şi dispozitivelor într-o
astfel de stare încăt să nu prezinte riscuri pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor; orice
defectare periculoasă trebuie să fie remediată în cel mai scurt timp posibil;
c) curăţirea cu regularitate la nivelul adecvat de igienă a locului de muncă, a echipamentelor
şi dispozitivelor, în mod deosebit a instalaţiilor de ventilare;
d) întreţinerea şi verificarea periodică a echipamentelor şi dispozitivelor de protecţie
concepute pentru a preveni sau elimina riscurile;
Urmatoarele principii ergonomice vor sta la baza dimensionării şi organizării
locului de muncă.
• Dimensionarea locului de muncă se realizează în funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului tehnic, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările angajatului în timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor ca şi de necesitatea asigurării confortului psiho-fizic.
• Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale ale corpului angajatului şi asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea ergonomică a locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor tehnice care respectă prevederile reglementărilor în vigoare.
• Locurile de muncă unde se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelându-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.
Scaunele trebuie să permită adaptarea acestora în raport de caracteristicile antropometrice
individuale ale angajaţilor.
• La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică, trebuie asigurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea angajatului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu scaune, bănci).
• Echipamentele tehnice şi mesele de lucru trebuie să asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora.
• Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale angajatului şi de mărimea efortului membrelor superioare.
• Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului precum şi mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materiilor prime şi produselor la echipamentele tehnice la care angajatul intervine direct.
• Mâinile trebuie să înceapă şi să termine mişcările în acelaşi timp.
• Mişcările braţelor trebuie să fie efectuate simultan, în sens opus şi simetric.
• Mişcările curbe, continui şi line ale mâinilor sunt preferabile mişcărilor rectilinii.
• Munca trebuie să fie în aşa fel organizată încât să permită un ritm uşor şi natural, oriunde este
posibil.
• Pe suprafaţa de lucru trebuie să se menţină numai materialele care se utilizează în ziua
respectivă.
• Trebuie să existe un loc definit şi permanent pentru toate materialele.
• Materialele trebuie să fie plasate aproape de punctul de utilizare.
• Trebuie să se asigure condiţii corespunzătoare de iluminare a locului de muncă. Iluminatul bun constituie prima cerinţă pentru o percepere vizuală satisfăcătoare.