Desi este obligatorie pana la sfarsitul anului 2014, evaluarea de risc este o necunoscuta in randul operatorilor economici din judet. Obligativitatea analizei de risc la securitate fizica pentru toate societatile este data de hotararea de guvern nr 301 din 2012, iar nerespectarea ei se sanctioneaza cu amenzi usturatoare. Dupa data de 17 iunie politistii vor incepe controalele pentru a vedea daca s-au respectat prevederile hotararii, in caz contrar vor aplica amenzi. Evaluarea de risc este un standard impus de Uniunea Europeană prin care fiecare societate comercială are obligaţia să-şi identifice ameninţările care pot pune în pericol viaţa sau integritatea persoanelor sau a valorilor deţinute şi a stabili măsurile necesare. In Romania, in prezent, sunt acreditati in jur de 235 de evaluatori de risc, insa comenzile lipsesc in mare parte dintre cazuri si asta pentru ca, spun evaluatorii, costurile sunt destul de mari, iar dupa momentul evaluarii, operatorii economici sunt obligati sa ia toate masurile de siguranta impuse, asta insemnand investitii costisitoare. Totodata, formarea si acreditarea expertilor in acest domeniu cere timp. Dar cum unde-i lege nu-i tocmeala, incepand cu Ianuarie 2015, politistii vor demara controalele, iar operatorii economici care vor fi prinsi fara evaluare de risc la securitate fizica, vor primi amenzi usturatoare. (mai mult…)

Determinarea caracterului accidentului se face, de la caz la caz, pe baza tuturor imprejurarilor si a cauzelor care au condus la producerea acestuia cu ocazia cercetarii evenimentului.
Cum se clasifica accidentele de munca, conform Legii 319/2006?
In raport cu urmarile produse si cu numarul persoanelor accidentate, in:
a) accidente care produc incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice;
b) accidente care produc invaliditate;
c) accidente mortale;
d) accidente colective, cand sunt accidentate cel putin 3 persoane in acelasi timp si din aceeasi cauza.
(mai mult…)

Atunci când lucrătorii desemnaţi şi/sau serviciul intern de prevenire şi protecţie nu au capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Rezultatele optime în acest domeniu se obțin numai printr-o bună colaborare si comunicare a serviciilor interne (sau pesoane desemnate intern) cu cele externe de prevenire și protecție.
Cei care cred că între aceste două tipuri de servicii este o concurență nu au înțeles cum ar trebui să funcționeze acestă colaborare. (mai mult…)

Dorim sa va atentionam asupra faptului ca intocmirea fisei de identificare a factorilor de risc profesional este obligatorie.
Pentru a intelege implicatiile si aspectele esentiale, precizam faptul ca serviciile medicale profilactice prin care se asigura supravegherea sanatatii lucratorilor sunt: examenul medical la angajarea in munca, de adaptare, periodic, la reluarea activitatii, supraveghere speciala si promovarea sanatatii la locul de munca.
Asadar, nu uitam faptul ca examinarile medicale profilactice se efectueaza in baza fisei de identificare a factorilor de risc profesional.
Mai mult, examenul medical la angajarea in munca se realizeaza la solicitarea angajatorului, care va completa fisa de solicitare a examenului medical la angajare.
De asemenea, tinem cont de faptul ca dosarul medical si fisa de identificare a factorilor de risc profesional se pastreaza la structura de medicina muncii pe durata derularii contractului cu angajatorul.
Dosarul medical si fisa de identificare a factorilor de risc profesional pot fi, la solicitare, predate noii structuri de medicina muncii agreate de angajator.
Dosarele medicale trebuie pastrate la structurile de medicina muncii cel putin 40 de ani de la incetarea expunerii, in cazul expunerii profesionale la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca.
La schimbarea locului de munca in alta unitate, lucratorului i se vor inmana, la solicitare, copii ale dosarului sau medical si ale fisei de identificare a factorilor de risc profesional, pentru a fi predate structurii de medicina muncii a unitatii respective, in conformitate cu dispozitiile art. 41 din aceeasi hotarare de guvern.
In concluzie, intocmirea fisei de identificare a factorilor de risc profesional este obligatorie.

Esti angajat? Atunci e bine sa stii ca potrivit art. 39 alin. 2 lit. e) din Codul Muncii, salariatul are obligatia de a respecta masurile de securitate si sanatate a muncii in unitate. Masurile respective sunt cuprinse in instructiunile proprii ale unitatii in materia protectiei muncii si in regulamentul intern. Nerespectarea acestei obligatii de catre salariat poate atrage raspunderea disciplinara a acestuia. Sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinara sunt: - avertismentul scris; - retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile; - reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%; - reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%; - desfacerea disciplinara a contractului individual de munca (art. 248 alin. 1 din Codul Muncii). Sanctiunile disciplinare prevazute in Codul Muncii vor fi aplicate in raport cu gravitatea incalcarii normelor de protectie a muncii. La stabilirea lor se va tine seama de gravitatea faptei, imprejurarile in care a fost savarsita, gradul de vinovatie a salariatului, consecintele abaterii disciplinare si daca acesta a mai avut abateri in trecut.

Sondaj: 2 din 3 angajati NU respecta un echilibru intre munca, odihna si timpul liber Un studiu realizat in anul 2011 releva faptul ca doar 35% dintre romani acorda o importanta aproximativ egala muncii, somnului si activitatilor recreative. O regula de aur ce ajuta la mentinerea unei vieti echilibrate ne spune ca cele 24 ore ale unei zile ar trebui impartite astfel: 8 ore munca, 8 odihna si 8 ore timp liber. Participantii la sondaj aloca insa in medie 10,1 ore muncii, 7,4 ore odihnei si numai 6,5 ore relaxarii. Cu toate acestea, ei declara ca o zi ideala ar arata astfel: 7,9 ore munca, 8,1 ore somn si 8 ore timp liber, media raspunsurilor apropiindu-se extrem de mult de valorile ideale. Structura pe grupe de varsta Foarte important de subliniat este faptul ca odata cu inaintarea in varsta se pune accentul tot mai mult pe munca, in timp ce perioadele pentru odihna si timp liber sunt grav afectate.Astfel, utilizatorii cu varste intre 18-25 ani respecta regula (8h munca – 8h odihna – 8h timp liber) in procent de 43,2%, cei din categoriile 26-35 si 36-50 ani in procent de 31,6%, respectiv 32,9% iar cel mai mic procent este inregistrat de grupa de varsta 51-65 ani (25%). Pentru respondentii cu varste cuprinse intre 18-25 ani, munca ocupa in medie 9,5 ore dintr-o zi, somnul 7,5 ore iar pentru timp liber raman aproximativ 7 ore.In categoria urmatoare de varsta (26-35 ani), timpul alocat muncii creste la 10,4 ore, perioada de somn ramane aceeasi (7,5 ore), insa este afectat timpul dedicat altor activitati (timp liber – 6,1 ore).Pentru categoria 36-50 ani, rezultatele sunt in medie: 9,9 ore de munca, 7,4 ore de somn si 6,7 ore timp liber.In ultima categorie de varsta analizata (51-65 ani), perioadele de somn si timp liber sunt cele mai scazute (6,7 ore somn / 5,9 ore timp liber), muncii revenindu-i o cota destul de mare dintr-o zi: 11,4 ore. Ce trebuie sa cunoasca angajatii Din punct de vedere legal, durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare. Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana. Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile dupa efectuarea acesteia iar munca prestata intre orele 22.00 si 6.00 este considerata munca de noapte.De asemenea, Codul Muncii prevede ca salariatii au dreptul la pauza de masa si alte pauze, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca sau prin regulamentul intern, in cazul in care durata zilnica pentu munca este mai mare de 6 ore. Durata minima a concediului de odihna anual este reglementata la 20 zile, insa durata efectiva se stabileste in contractul individual de munca, cu respectarea legii si proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic. Ce se intampla cand nu ne odihnim suficient? Mai jos este prezentata importanta odihnei si a activitatilor recreative pentru mentinerea unei stari de sanatate optime din punct de vedere medical. Numarul de ore de munca sau de activitate sustinuta a fost convenit la 8 ore pe zi. Alegerea nu este intamplatoare si este inalt standardizata. Exista o tendinta generalizata de a suplimenta orele de munca in detrimentul timpului liber si somnului, iar efectele pe termen scurt ale exceselor de munca sunt aparitia starilor de epuizare fizica si psihica, recuperarea facandu-se de obicei la sfarsit de saptamana. Adolescentilor si adultilor tineri li se pare normal acest ritm de viata; mai mult, la aceasta varsta petrecerea timpului liber presupune participarea la mai multe distractii, mai ales in timpul noptii, cu consum de alcool sau energizante; creierul este privat de somn si primeste foarte multi stimuli activatori, ceea ce face ca – per ansamblu – nivelul lui de solicitare sa fie crescut. Recreerea insemna sa poti sa aloci timp zilnic sau periodic, suficient pentru satisfacerea acelor nevoi care iti produc si placere: cititul unei carti, mersul pe bicicleta sau plimbarea in parc, cumparaturile de placere, intalnirea cu prietenii, urmarirea unui film, joaca cu copii, practicarea unui hobby. Somnul, aceasta stare de aparenta abolire reversibila, periodica a starii de constienta are functii multiple in reglarea activitatii psiho-neuro-endocrine, iar ultimii ani aduc dovezi noi in acest sens. Astfel, pe termen lung apare, pe langa deprivarea de activitati de recreere si o datorie de somn. Efectele oboselii cronice: fizic inseamna o suprasolicitare a sistemelor de adaptare la starea de veghe, o crestere a nevoilor energetice pentru a putea sustine activitatea fizica si intelectuala. Cele mai implicate sunt aparatul cardio-vascular (inima si vasele de sange), aparatul digestiv si sistemul neuroendocrin. Consecintele sunt favorizarea aparitiei precoce, la indivizii predispusi, a hipetensiunii arteriale si a bolilor cardiace – angina pectorala si infarctul de miocard. Pot sa apara gastrite, tulburari de transit intestinal. Se asociaza scaderea capacitatii de concentrare, somnolenta diurna si tulburari de comportament alimentar. Apar tulburari cognitive legate de felul in care individul se va percepe pe sine, isi va percepe performantele, viata personala, de familie sau a grupului din care face parte. Se pot asocia sentimentele si trairile de inadecvare, lipsa de intelegere din partea partenerului de viata, etc. Intelegerea nevoilor distincte pe care un individ le are pentru a putea duce o viata in limitele normalului inseamna a constientiza si importanta activitatilor placute si a orelor de somn. In cazul extrem in care apar primele semne si simptome ale oboselii cronice, oamenii trebuie sa se prezinte la medicul de familie pentru o consultatie. Uneori, pacientul si medicul pot stabili impreuna un plan de recuperare si reeducare, astfel prevenindu-se agravarea starii sau instalarea bolii. Dr. Ileana Anca Efrim - medic de familie si psihotarapeut.