Trusa sanitară se compune dintr-o cutie din material plastic, cu colţuri şi muchii rotunjite, în care sunt depozitate instrumente şi materiale sanitare, medicamente şi materiale diverse. Opţional trusa sanitară poate conţine şi alte dispozitive medicale, cum ar fi: folie termoizolantă, dispozitiv care asigură soluţia de conservare a energiei corpului omenesc în situaţii grave. Trusa sanitară trebuie: a) să asigure etanşeitatea corespunzătoare pentru protejarea conţinutului faţă de praf şi umezeală printr-un sistem de închidere ferm; b) să fie inscripţionată, vizibil de la o distanţă de minimum 5 m, cu denumirea produsului şi a furnizorului sau, după caz, a producătorului; c) să permită vizualizarea conţinutului sau să aibă inscripţionată lista conţinutului; d) să fie dimensionată şi compartimentată corespunzător, în vederea depozitării şi asigurării integrităţii componentelor prevăzute mai jos. Calitatea materialelor sanitare, a instrumentelor şi a medicamentelor va fi verificată şi certificată în conformitate cu prevederile în vigoare privind evaluarea conformităţii de către organele abilitate ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei. CONŢINUTUL MINIM OBLIGATORIU AL TRUSEI SANITARE • Cutie din material plastic, etanșă, cu colțuri rotunjite - 1 buc • Foarfece cu vârfuri boante - 1 buc • Garou 50 cm - 1 buc • Deschizător de gură din material plastic - 1 buc • Dispozitiv de respirație gură la gură - 1 buc • Pipă Guedel mărimea 4 - 1 buc • Pipă Guedel mărimea 10 - 1 buc • Mănuși de examinare, pereche - 4 buc • Pahare de unică folosință - 5 buc • Batiste de hârtie cu soluție dezinfectantă - 10 buc • Atele din material plastic - 2 buc • Feși din tifon mici 5 cm/4 m - 5 buc • Feși din tifon mari 10 cm/5 m - 3 buc • Bandaj triunghiular I = 80 mm - 2 buc • Vată hidrofilă sterilă, pachet A 50 g - 2 buc • Ace de siguranță - 12 buc • Leucoplast 5 cm/3 m - 1 buc • Leucoplast 2,5 cm/2,5 m - 1 buc • Alcool sanitar 200 ml - 1 buc • Comprese sterile 10 cm/8 cm x 10 buc. - 10 set • Pansament individual 2 cm/6 cm - 10 buc • Pansament cu rivanol 6 cm /10 cm - 5 buc • Plasture 6 cm/50 cm - 1 buc • Creion - 1 buc • Caiet a 50 de pagini - 1 buc • Broșură cu instrucțiuni de prim ajutor - 1 buc • Rivanol soluție 10/00, 200 ml - 1 buc • Apă oxigenată sau perogen - 1 buc • Alcool iodat 200 ml - 1 buc

Verificarile PRAM si testarile periodice ale instalaţiei electrice reprezinta primul pas pentru siguranţa personalului care exploateaza sau utilizeaza echipamente si aparatura electrica. SCOPUL VERIFICARILOR PRAM Aceste verificari sunt foarte importante deoarece, eventualele abateri de la normele legale pot avea consecinţe grave asupra integritătii imobilelor sau asupra vieţilor omeneşti şi de aceea recomandam efectuarea acestor verificari PRAM la termenele scadente, precum şi de fiecare dată când consideraţi că instalaţia electrică trebuie verificată si certificata pram. Prin masurarea rezistentei de dispersie a prizei de pământ şi a continuitatii instalatiei de legare la pamant (racord de legare la pamant, nul de protectie, conductoare de echipotentializare, etc.), se poate verifica gradul de protectie pe care il asigura aceasta instalatie impotriva electrocutarii, dar si constata gradul de uzură a instalaţiilor propiuzise, sau pieselor conexe ce aparţin de acestea. ŞTIAŢI CĂ… Reglementările legale în vigoare prevăd obligativitatea în sarcina propietarului privind verificarea periodica a instalaţiilor electrice? Nerespectarea perioadei de verificare este un posibil factor de pericol? Instalatiile verificate la timp reduce considerabil riscul unui posibil accident? Anual se produc accidente (electrocutari, incendii, etc.) din cauza lipsei de importanta acordate verificarilor instalatiei electrice? Conform normativului I7/2011, periodicitatea maximă de verificare a unei prize de pamant este 2 ani in medii putin periculoase si anual în medii periculoase şi foarte periculoase. Continuitatea racordurilor de la centura de impamantare la TEG si de la TEG la fiecare TED, starea barelor PE, continuitatea nulului de protectie din barele PE ale fiecarui TED pana la locul de racord al consumatorilor va fi masurata cel putin 1 data pe an. Efectul negativ al depasirii limitelor impuse, se poate manifesta si din punctul de vedere al declansarii de incendii. Astfel, daca priza de pamant si conductoarele de legare la aceasta au valori ale rezistentei mari, curentul de defect se poate situa sub pragul de declansare a protectiei. Echipamentul ramane astfel sub tensiune, iar efectul termic al curentului de defect, avand o manifestare de lunga durata poate genera incendii. Avand in vedere cele aratate mai sus, se justifica obligativitatea verificarilor periodice si interesul deosebit al factorilor de control pentru mentinerea in buna stare de functionare a instalatiilor electrice de protectie prin legare la pamant. Baza legala pentru verificari PRAM 1. LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securitatii si sanatatii in munca ART. 39 (9) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind: f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, intretinerea si repararea instalatiilor si a echipamentelor electrice, precum si pentru prevenirea efectelor electricitatii statice si ale descarcarilor atmosferice; 2. HOTARARE nr. 1.146 din 30 august 2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca. 3.3.18. Mijloacele si echipamentele electrice de protectie trebuie sa fie verificate, in conformitate cu prevederile reglementarilor si regulilor tehnice aplicabile, inainte de utilizare, la punerea in functiune, dupa reparatii sau modificari si apoi periodic (in exploatare).

În scopul menţinerii securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, angajatorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura: a) păstrarea permanent liberă a ieşirilor de urgenţă şi a ieşirilor propriu-zise; b) întreţinerea tehnică a locului de muncă, în special a instalaţiilor şi dispozitivelor într-o astfel de stare încăt să nu prezinte riscuri pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor; orice defectare periculoasă trebuie să fie remediată în cel mai scurt timp posibil; c) curăţirea cu regularitate la nivelul adecvat de igienă a locului de muncă, a echipamentelor şi dispozitivelor, în mod deosebit a instalaţiilor de ventilare; d) întreţinerea şi verificarea periodică a echipamentelor şi dispozitivelor de protecţie concepute pentru a preveni sau elimina riscurile; Urmatoarele principii ergonomice vor sta la baza dimensionării şi organizării locului de muncă. • Dimensionarea locului de muncă se realizează în funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului tehnic, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările angajatului în timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor ca şi de necesitatea asigurării confortului psiho-fizic. • Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale ale corpului angajatului şi asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea ergonomică a locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor tehnice care respectă prevederile reglementărilor în vigoare. • Locurile de muncă unde se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelându-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru. Scaunele trebuie să permită adaptarea acestora în raport de caracteristicile antropometrice individuale ale angajaţilor. • La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică, trebuie asigurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea angajatului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu scaune, bănci). • Echipamentele tehnice şi mesele de lucru trebuie să asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora. • Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale angajatului şi de mărimea efortului membrelor superioare. • Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului precum şi mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materiilor prime şi produselor la echipamentele tehnice la care angajatul intervine direct. • Mâinile trebuie să înceapă şi să termine mişcările în acelaşi timp. • Mişcările braţelor trebuie să fie efectuate simultan, în sens opus şi simetric. • Mişcările curbe, continui şi line ale mâinilor sunt preferabile mişcărilor rectilinii. • Munca trebuie să fie în aşa fel organizată încât să permită un ritm uşor şi natural, oriunde este posibil. • Pe suprafaţa de lucru trebuie să se menţină numai materialele care se utilizează în ziua respectivă. • Trebuie să existe un loc definit şi permanent pentru toate materialele. • Materialele trebuie să fie plasate aproape de punctul de utilizare. • Trebuie să se asigure condiţii corespunzătoare de iluminare a locului de muncă. Iluminatul bun constituie prima cerinţă pentru o percepere vizuală satisfăcătoare.

In primul rand trebuie precizat ca problemele legate de ambianta luminoasa si suprasolicitarea vizuala nu conduc la afectari grave ale sanatatii, iar „calculatorul nu strica ochii”, dupa cum gresit se considera in general. In schimb, efortul vizual, mai ales in conditii de iluminat necorespunzator (calitativ si cantitativ) pune in evidenta precoce tulburarile de vedere pre-existente, prin aparitia oboselii vizuale. Aceasta impune folosirea unei corectii vizuale corespunzatoare (ochelari, lentile de contact, ecran de protectie). In caz de efort vizual prelungit, oboseala vizuala apare si la persoane cu vedere normala. Atat iluminatul insuficient cat si cel excesiv pot conduce la oboseala vizuala, precum si sursele de lumina stralucitoare sau reflectiile in campul vizual, distanta prea mica ochi-ecran sau durata prea mare de lucru. Oboseala vizuala (numita medical astenopie acomodativa) se manifesta prin: * simptome oculare: - marirea distantei minime de vedere clara, - incetosarea vederii, - vedere dubla, - lacrimare excesiva, - senzatie de uscaciune oculara, * simptome nervoase: - dureri de cap, - ameteli, - oboseala generala, - iritabilitate, * scaderea randamentului in munca: - numar crescut de erori, - timp crescut de executie a sarcinilor. Oboseala vizuala este reversibila (prin repaus) si poate fi prevenita printr-o organizare ergonomic corecta a postului, sarcinilor si mediului de munca. Recomandari pentru a evita senzatia de uscaciune oculara: - marginea superioara a ecranului sa se afle la nivelul ochilor. O pozitie mai inalta face ca privirea sa fie orientata in sus, iar pleoapa superioara mai retrasa, descoperind o mai mare suprafata oculara. - umiditatea ambianta sa fie intre 40% si 60% (se pot folosi umidificatoare ale aerului pentru a ajunge la acest nivel) - sa fie prevazute pauze sau schimbari periodice ale activitatii, alternand activitatea la calculator cu munca de birou, evitand perioadele lungi de activitate neintrerupta la calculator, cand persoana clipeste rar sau deloc.

Pentru persoanele cu responsabilităţi legate de siguranţa circulaţiei (şoferi profesionişti şi alte funcţii care desfaşoară activităţi în domeniul siguranţei circulaţiei, este bine de ştiut că în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 8/2013 privind reorganizarea rețelei sanitare proprii a Ministerului Transporturilor și modificării Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, Ministerul Transporturilor a emis un set de 6 ordine proprii si 2 ordine comune cu Ministerul Sănătății, ordine care reglementează activitatea medicală și psihologică în domeniul siguranţei transporturilor. Aceste ordine au titlul generic de legislația secundară în domeniul siguranței transporturilor, au fost publicate în cursul lunii noiembrie 2013 în Monitorul Oficial al României și aduc modificări privind examinarea medicală și psihologică. Noua legislație secundară în domeniul siguranței transporturilor stipulează următoarele obligații pentru persoanele juridice angajatoare: • să asigure participarea personalului angajat în funcții cu atribuții în siguranța transporturilor la examinarea medicală și psihologică periodică pentru obţinere aviz medical şi aviz psihologic; • să utilizeze personalul cu atribuții în siguranța transporturilor doar dacă posedă avize medical și aviz psihologic valabile; • să asigure evidența și păstrarea avizelor medicale şi psihologice, pe perioada valabilității acestora. Legislația secundară în domeniul siguranței transporturilor stabilește că examinarea medicală şi psihologică este obligatorie pentru funcțiile cu atribuții în siguranța transporturilor şi se efectuează pentru: • admiterea în unitățile de pregătire (calificare) pentru funcții cu atribuții în siguranța transporturilor; • angajarea într-o funcție cu atribuții în siguranța transporturilor; • examinarea periodică a personalului cu atribuții în siguranța transporturilor. Funcțiile cu atribuții în siguranța circulaţiei pentru care este necesar aviz medical şi aviz psihologic sunt: Manager de transport, Şofer profesionist pentru transport de persoane, transport marfă, taxi/închiriere, Şofer profesionist pentru transporturi speciale de mărfuri periculoase (ADR), Şofer profesionist pentru transporturi speciale transport agabaritic, Şofer transporturi speciale transport bancar/valori, Instructor de conducere auto, şi Consilier mărfuri periculoase (ADR). Noile reglementări modifică și termenele pentru controlul periodic al examenului medical și psihologic; toate persoanele între 18 și 65 de ani care dețin funcții cu atribuţii în siguranţa circulaţiei pentru care este obligatoriu aviz medical şi aviz psihologic indiferent de funcție, trebuie să efectueze aceste examene anual. Specialitățile medicale obligatorii pentru care se efectuează examinarea medicală în scopul obţinerii de aviz medical sunt: Medicină internă, Chirurgie generală, Oftalmologie, Otorinolaringologie, Neurologie şi Psihiatrie. Neprezentarea personalului cu atribuții în siguranța transporturilor la controlul periodic medical şi psihologic, din cauze imputabile salariatului, implică, după expirarea valabilității avizului, retragerea temporară de la exercitarea funcției. Modificări au apărut și referitor la unitățile agreate de Ministerul Transporturilor. Începând cu data de 1 ianuarie 2014, a încetat agrearea unităților medicale și psihologice autorizate în baza vechilor reglementări.

Medicina muncii este specialitatea medicală care studiază relația om-muncă, adaptarea omului la muncă și adaptarea muncii la persoana care o efectuează. Este o specialitate medicala extrem de vastă, de relație, care înglobează cunoștințe din toate celelalte specialități medicale. Medicina muncii se ocupă cu prevenția, diagnosticarea și managementul bolilor profesionale și a celor legate de profesiune, a accidentelor de muncă, precum și cu promovarea sănătății și productivității muncitorilor. In tara noastra, activitatea de medicina muncii este obligatorie si este reglementata de Legea Securitatii si Sanatatii in Munca nr. 319/2006 si Hotararea nr. 355/2007, cu modificarile si completarile ulterioare privind supravegherea sanatatii lucratorilor. Angajatorii din orice domeniu de activitate atat din domeniul public, cat si din cel privat, sunt obligati sa respecte reglementarile in vigoare privind prevenirea, depistarea si dispensarizarea bolilor profesionale si a bolilor legate de profesie. Cele mai eficiente metode de evaluare a starii de sanatate a lucratorilor in relatie cu expunerea la riscuri profesionale sunt examenele medicale de medicina muncii. Necesitatea acestor examene medicale s-a impus pe masura ce s-a constatat ca practicarea unor activitati sau exercitarea acestora in anumite conditii au contribuit la afectarea starii de sanatate a respectivilor lucratori. Serviciile medicale obligatorii prin care se asigura supravegherea sanatatii lucratorilor sunt: examenul medical la angajare in munca,examenul medical de adaptare la locul de munca,examenul medical periodic, examenul medical la reluarea activittatii, promovarea sanatatii la locul de munca. Medicul de medicina muncii responsabil de sănătatea angajaților de la un anumit loc de muncă are următoarele îndatoriri: • să posede pe lângă cunoștințe medicale și științifice solide, bune capacități de comunicare și relaționare; • să cunoască procesele tehnologice și operațiunile îndeplinite de către muncitori, să fie familiarizat cu proprietățile toxice ale materialelor folosite, precum și cu toate riscurile asociate locului respectiv de muncă; • să determine aptitudinea fizică și emoțională a unui angajat pentru locul său de muncă; • să ofere consiliere angajatorului în vederea prevenției bolilor legate de locul de muncă, să le diagnosticheze la timp și să le semnalizeze organelor competente atunci când acestea apar; • să posede o bună cunoaștere a legislației în vigoare în domeniul sănătății și securității în muncă, a metodelor și regulilor de protecție a muncii; • să respecte confidențialitatea relației medic/pacient, etica profesională și legislația în domeniu; • să înțeleagă atât problemele angajatorului, cât și cele ale muncitorilor; In cazul sectoarelor cu riscuri: alimentar ,farmaceutic, munca la inaltime,munca la curenti de medie sau inalta tensiune, aprovizionare cu apa, servicii catre populatie, cazare colectiva, piscine, salubritate, etc., examenele medicale se pot completa cu examinari specifice la indicatia medicului de medicina muncii. Finalitatea acestor examene medicale se concretizeaza in completarea fisei de aptitudine numai de catre medicul de medicina muncii, care stabileste aptitudinea, inaptitudinea lucratorului pentru locul de munca respectiv sau eventuala aptitudine conditionata de vindecarea diverselor afectiuni. Activitatea profesionala are la baza o serie de stimuli, atit de natura interna (motivatia, dispozitia si vointa de munca), cit si de natura externa ( mediu ambiental si psihosocial favorabil).Astfel,organizarea pe criterii stiintifice, medicale, a activitatii este benefica atit angajatorului cit si lucratorului.