Medicina muncii este specialitatea medicală care studiază relația om-muncă, adaptarea omului la muncă și adaptarea muncii la persoana care o efectuează. Este o specialitate medicala extrem de vastă, de relație, care înglobează cunoștințe din toate celelalte specialități medicale.
Medicina muncii se ocupă cu prevenția, diagnosticarea și managementul bolilor profesionale și a celor legate de profesiune, a accidentelor de muncă, precum și cu promovarea sănătății și productivității muncitorilor.
In tara noastra, activitatea de medicina muncii este obligatorie si este reglementata de Legea Securitatii si Sanatatii in Munca nr. 319/2006 si Hotararea nr. 355/2007, cu modificarile si completarile ulterioare privind supravegherea sanatatii lucratorilor.
Angajatorii din orice domeniu de activitate atat din domeniul public, cat si din cel privat, sunt obligati sa respecte reglementarile in vigoare privind prevenirea, depistarea si dispensarizarea bolilor profesionale si a bolilor legate de profesie.
Cele mai eficiente metode de evaluare a starii de sanatate a lucratorilor in relatie cu expunerea la riscuri profesionale sunt examenele medicale de medicina muncii.
Necesitatea acestor examene medicale s-a impus pe masura ce s-a constatat ca practicarea unor activitati sau exercitarea acestora in anumite conditii au contribuit la afectarea starii de sanatate a respectivilor lucratori.
Serviciile medicale obligatorii prin care se asigura supravegherea sanatatii lucratorilor sunt: examenul medical la angajare in munca,examenul medical de adaptare la locul de munca,examenul medical periodic, examenul medical la reluarea activittatii, promovarea sanatatii la locul de munca.
Medicul de medicina muncii responsabil de sănătatea angajaților de la un anumit loc de muncă are următoarele îndatoriri:
• să posede pe lângă cunoștințe medicale și științifice solide, bune capacități de comunicare și relaționare;
• să cunoască procesele tehnologice și operațiunile îndeplinite de către muncitori, să fie familiarizat cu proprietățile toxice ale materialelor folosite, precum și cu toate riscurile asociate locului respectiv de muncă;
• să determine aptitudinea fizică și emoțională a unui angajat pentru locul său de muncă;
• să ofere consiliere angajatorului în vederea prevenției bolilor legate de locul de muncă, să le diagnosticheze la timp și să le semnalizeze organelor competente atunci când acestea apar;
• să posede o bună cunoaștere a legislației în vigoare în domeniul sănătății și securității în muncă, a metodelor și regulilor de protecție a muncii;
• să respecte confidențialitatea relației medic/pacient, etica profesională și legislația în domeniu;
• să înțeleagă atât problemele angajatorului, cât și cele ale muncitorilor;
In cazul sectoarelor cu riscuri: alimentar ,farmaceutic, munca la inaltime,munca la curenti de medie sau inalta tensiune, aprovizionare cu apa, servicii catre populatie, cazare colectiva, piscine, salubritate, etc., examenele medicale se pot completa cu examinari specifice la indicatia medicului de medicina muncii.
Finalitatea acestor examene medicale se concretizeaza in completarea fisei de aptitudine numai de catre medicul de medicina muncii, care stabileste aptitudinea, inaptitudinea lucratorului pentru locul de munca respectiv sau eventuala aptitudine conditionata de vindecarea diverselor afectiuni.
Activitatea profesionala are la baza o serie de stimuli, atit de natura interna (motivatia, dispozitia si vointa de munca), cit si de natura externa ( mediu ambiental si psihosocial favorabil).Astfel,organizarea pe criterii stiintifice, medicale, a activitatii este benefica atit angajatorului cit si lucratorului.